Campaniile de denigrare ale identităților tradiționale – valori, repere, simboluri – au ajuns în perimetrul “lumii civilizate” occidentale un fapt cotidian, întruchipare, nu-i așa, a unei libertăți de exprimare neîngrădite. Lezarea convingerilor religioase islamice spre exemplu, prin campania de articole și caricaturi marca Charlie Hebdo, a stârnit o contra-reacție violentă la data de 7 ianuarie 2015, soldată cu 12 morți, 10 jurnaliști și 2 polițiști, însă în ciuda atacului terorist, lezarea, sfidarea, bagatelizarea sau denigrarea valorilor și simbolurilor sacrosante pentru unii credincioși își continuat tirada, în numele libertății de exprimare care tot mai des sufocă responsabilitatea.

Se observă și în România apariția unor variante soft ale aceleiasi tematici denigratoare și insultătoare la adresa identității creștine. Recent o editură a lansat pe piață o variantă a calendarului creștin ortodox / catolic / greco-catolic, realizat în același format grafic, însă înlocuind conținutul și modelul iconic cu unul de factură asumat anarhistă.

Editura Pagini Libere, editură anarhistă după cum se autointitulează, a păstrat formatul calendarului, creștin înlocuind zilele sfinților, ale pomenirilor și sărbătorilor de peste an, cu diverse nume, apariții de ziare, festivaluri, sau evenimente rezonante pentru anarhiștii de pretutindeni. Redăm în cele ce urmează câteva din aceste nume și evenimente, marcate în calendar cu negru sau roșu, în funcție de relevanța acordată de editură:

• Partidul Comunist din Bulgaria scoate în afara legii Federația Anarhistă – Comunistă Bulgară (1948) (ziua de 25 decembrie)

• Lansarea proiectului și platformei Rețeaua Critică (2019) (ziua de Paște a anului curent – 19 aprilie)

• “Revolta muncitorilor și studenților înlătură regimul Ceaușescu” (22 decembrie) (se observă „confiscarea terminologica” a revolutiei romane  de spiritul de clasă, pe care îl credeam deja apus, anume “clasa” muncitorilor și studenților care înlătură regimul Ceaușescu)

• Reprimarea muncitorilor tipografi de la București 1918

• Inființarea initiativei anarho sindicaliste din Romania 2010

• apariția primului număr al revistei Cutra, 2018, revistă feministă pop radicală, care propagă “liberetatea sexuala”

• Pomenirea unor figuri anarhiste, marxiste: Jean Grave, Victor Serge, Guy Debord

• desfășurarea Festivalului de Film Anarhist de la Amsterdam 2019

• Ocuparea clădirii Continental din Cluj, in cadrul acțiunii Salvati Rosia Montana (asemeni grupării politice U.S.R., și în rândul mișcărilor anarhice se observă ușurința de a confisca un demers public, social și includerea sa într-un demers ideologic propriu. În cazul protestelor împotriva exploatării RMGC din anii trecuți, participarea stradală, total transpartinică, motivată exclusiv de un implus civic, național, social, ecologic a fost inclusă ca proiect de o specificitate anarhistă sau a contribuit la lansarea unor partide politice)

• Editia Man Pride Romania 2019 – cu trimitere la manifestările homosexuale publice

• greva generala a proletariatului din Romania 1920

• comemmorarea a unor diverși anarhiști uciși în sec. XIX și XX.

• Menționarea unor scriitori de stânga sau extremă stânga precum Mihail Bakunin sau a lui Federico Garcia Lorca;

• includerea în calendarul anarhist de formată creștină a lui Karl Marx;

• formarea trupei Rithms of Resistance, București și prima lor acțiune la Gay Fest

• inceperea rayboiului civil spaniol din 1936

• închiderea lui Oscar Wilde pentru acuzațiile de homosexualitate

• 8 Martie – ziua internațională a femeii

• proclamarea Comunei din Paris 1871

• începutul rebeliunii de la Kronstadt 1921

În centrul calendarului tronează într- o ipostază cartoforă iconică cunoscuta anarhistă americană Emma Goldman (1869 – 1940), ținând în mână o bombă iar pe reversul ei, un prezervativ.

Cunoscută și sub numele de “Emma cea roșie”, Emma Thomson, născută dintr-o localitate rusească aflată azi pe teritoriul Lituaniei, și emigrată ulterior în Statele Unite, a jucat un rol important în coagularea și dezvoltarea mișcărilor politice anarhiste. Prin textele sale, Emma Goldman a fost partizana libertății de exprimare, a politicilor de egalitate și independență a femeii, dar și promovării amorului liber și al controlului natalității. Criticarea mobilizării tinerilor americani în primul război mondial a fost cauza deportării sale din SUA în Rusia, unde a fost martora efectelor revoluției bolșevice. A continuat să participe la evenimente sociale de orientare marxistă, de la Revoluția bolșevică la războiul civil spaniol.

Imediat după venirea sa în Statele Unite, este implicată în manifestări social – anarhice, cum a fost incidentul din anul 1886 de la Chicago, Haymarket, când pentru a protesta împotriva intereveniției brutale a poliției în oprirea unei greve, s-a detonat o bombă care a rănit demonstranți și a ucis un ofițer de poliție. În haosul urmat un număr mare de demonstranți au fost uciși depoliție și alți șase ofițeri de poliție au fost răniți mortal. În urma incidentelor, se pronunță de către instanța de judecată condamnări la moarte și la ani grei de închisoare . Fiind convinsă de nevinovăția condamnaților, Emma Goldman devine o anarhistă convinsă.

Renunțând la o căsnicie care îi încorseta aspirațiile, Emma Goldman se dedică mișcărilor anarhiste americane, dalături de Alexandrer Berkman, un imigrant rus. Berkman va fi implicat ulterior în împușcarea lui Henry Clay Flick de la Carmegie Steel Company, care ar fi provocat o confruntare sângeroasă cu muncitorii cmpaniiei din Homesterad, primind pentru aceasta o condamnare la 22 de ani de închisoare, din care a executat 14 ani.

Aparițiile ei publice au stat la baza si altor asasinate cum este cel al uciderii celui de-al 25-lea președinte SUA, William McKinley in 1901 de către Leon Czolgosz, militant anarhist care participase cu puțin timp înainte de crimă la unul din seminariile lui Emma Goldman in Cleveland.

Emma Goldman este totodată un pionier al luptei pentru răspândirea conceptului de “birth control”, control al nașterii, precum și ale drepturilor de reproducere, ținând conferințe încă din anul 1915 pe tema “dreptului copilului de a nu se naște” Pentru aceste pozitii publice a fost din nou arestată.

Ca șio ironie a sorții, cruciada lui Goldman pentru libertatea cuvântului în SUA cu referire directă la implicarea armată a SUA in primul război mondial, i-a cauzat deportarea in Rusia sovietică, alături de alți 247 de anarhiști deveniți indezirabili. În anii exilului său a trăit în Rusia, Suedia, Germania, Franța, Anglia și Canada. Deziluzionată de evoluția politică sovietică de după revoluția bolșevică, a continuat totuși să apere pe mai departe ideea și principiile revoluției proletare.

După sinuciderea tovarășului ei de viață, Alexandrer Berkman, perspectiva unei revoluții anarhiste in Spania o mobilizează către Peninsula Iberică, deși avea deja 67 de ani. Ajunsă în Spania a fost impresionată de faza incipientă a colectivizării aplicate în regiunea Aragon a anilor 1936 – 1937. Desemnată de către fracțiunea marxistă spaniolă a fi reprezentanta Confederației Naționale a Muncitorilor Anarhiști Iberici, a lucrat neobosit susținând în mediul anglofon cauza anarhisto – marxistă spaniolă.Moare la Toronto în 1940.

Emma Goldman a susținut discursuri vitriolice, marsuri, pichetări, propagând concepte “revoluționare”, de dragoste liberă, birth control, și susținând campaniile împotriva legilor antisindicale,

Redăm câteva din citatele ei celebre;

• “Nu cred în Dumnezeu pentru că cred în om. Oricare ar fi greșelile sale, omul a lucrat de mii de ani să anuleze treaba prosstă pe care Dumnezeul tău a făcut-o.“

• “Iubirea, elementul cel mai puternic și cel mai profund al întregii vieți, etalonul speranței, al bucuriei, al extazului; iubirea, sfidarea tuturor legilor, a tuturor convențiilor; dragostea, cel mai liber, cel mai puternic modelator al destinului uman; cum poate o astfel de forță atotcuprinzătoare să fie sinonimă cu buriana asta mică și bigotă născută de Biserică, căsătoria?”– din „Marriage and Love” in Anarchism and Other Essays (1911)„Peste tot și întotdeauna, încă de la începuturile sale, creștinismul a transformat pământul într-o vale de lacrimi; întotdeauna a făcut din viață un lucru slab, bolnav, întotdeauna a insuflat frică omului, transformându-l într-o ființă dublă, ale cărei energii de viață sunt petrecute în lupta dintre trup și suflet. În decriptarea trupului ca ceva rău, carnea ca ispititorul a tot ceea ce este păcătos, omul și-a mutilat ființa în încercarea zadarnică de a-și menține sufletul curat, în timp ce trupul său se îndepărtează de rănile și torturile care i-au fost provocate.” extras din jurnal Mother Earth (April 1913)

Preluând bună parte din discursurile neomarxiste, de eradicare a valorilor creștine, de suspendare conceptuală și faptică a familiei ca și cadru de formare individuală și socială, grupările anarhiste stau alături de organizațiile homosexuale și grupările politice de extremă stânga, într-un melaj toxic, preocupat să dinamiteze fundamentele național, creștine.

Editarea unui asemenea calendar anarhist 2020, este prezentarea unei cărți de identitate a celor care înlocuiesc Sfânta Cruce cu litera A, sugrumată în cerc, reprezentarea divinității creștine cu figura umană efemeră, în încercarea absurdă și derizorie de confiscare a reperelor spirituale și a bucuriei sărbătorilor autentic creștine. Pentru credincioșii creștini, reperul divin nu poate fi înlocuit cu nici o altă reprezentare, nici măcar printr-un scherzzo anarhist.

Calendarul anarhist – made in Romania – este o provocare jalnică la adresa celor care la început de an își cumpără de la biserici calendarul creștin.

El nu provoacă zâmbete, ci descumpănire, indignare și dezgust.