Tehnica manipularii maselor a cunoscut numerosi teoreticieni, care au dezvoltat strategii prin care masele sa fie calauzite spre anumite „adevaruri” impuse sau, de ce nu, principiile de viata mostenite din mediul familial, socio-cultural specific, sa reuseasca a fi mai intai alterate iar apoi modificate radical.

Cum este posibil un asemenea lucru?

„Fereastra Overton” este un exemplu de inginerie socială prin care se poate manipula în modul cel mai radical opinia publică.

Baza acestei reţete de manipulare stă în teoria dezvoltată de către Joseph Overton (1960 – 2003), prin – vice preşedinte al Centrului pentru Politici Publice la Mackinac Center, conform căreia pentru fiecare idee sau problemă din societate există anumite ferestre de oportunităţi. Această „fereastră” permite mutarea perspectivei asupra subiectului de la inacceptabilitate spre exemplu, până la faza provizorie de pseudo-toleranţă, obişnuinţă, ajungând treptat spre modelul dorit, aceptarea temei de către conştiinţa publică, care, până mai ieri fusese reticentă.

Să luam exemplul canibalismului, aparent un subiect inacceptabil pentru secolul XXI. Ar putea fi reintrodus canibalismul în sfera vieţii noastre curente? Ar putea el reveni în vreun fel în perimetrul acceptabilului?

Cu siguranţa nu. Şi totuşi, sa deschidem fereastra Overton si sa lasam „posibilităţile” să se ramifice.

Astfel, prima etapă ar fi mutarea subiectului canibalic din domeniul neconceputului în cel radical. Trăim în societăţi democratice, nu-i asa? De ce sa nu vorbim despre canibalism? Avem libertatea de a vorbi despre orice, această libertate nu exclude nici un subiect, de ce ne-am opri la tema canibalică fără a o analiza? Şi dacă tot o abordăm, să extindem perimetrul discuţiei, introducându-l în sfera ştiinţifică, seminaristă. Vom avea parte de rapoarte, analize, concluzii.

Primul pas a fost făcut. Reflectorul aşezat asupra temei canibalimului şi-a schimbat culoarea din negru în gri. S-a reuşit spargerea carcasei „inacceptabile” a subiectului, nu mai este tabu. Se poate revărsa spre societate. Dar cum?

A doua etapă este schimbarea temei canibalismului din radical spre posibil.

Cunoştiinţele reliefate de oamenii de ştiinţă nu pot să rămână ermetice, tema are datoria a fi discutată, iar delimitarea de ea ar fi evident ipocrită, extremistă. Cuvântul „canibalism” are o conotaţie neconformă şi astfel ne vom referi pe mai departe la acest subiect abordând termenul „antropofagie”, cu acelaşi scop al schimbării perspectivei, a unghiului de abordare, a ruperii formei de conţinut şi punerea în dificultate a adversarilor ideologici.

A treia etapă este cea a scoaterii canibalismului de sub incidenţa penalului, a mutării posibilului în sfera raţionalului.

Vor apărea astfel silogisme, enunţuri cu valoare de absolut care vor amesteca principiile „libertăţilor omului” cu produsul în sine adus la stadiul de posibil, în încercarea de a-l credibiliza suplimentar. Vom fi bombardaţi cu afirmaţii legate de această temă: „Dorinţa de a mânca carne de om e înscrisă în genele omului şi e deci naturală”, „Gustul fructului oprit e mereu dulce”, „Omul are libertatea de a-şi rezolva singur problemele”, „Istoria a cunoscut stadii evolutive în care antropofagia era curentă, de ce privim altfel subiectul în zilele noastre?” „Există libertatea fiecăruia de a face ce doreşte, cine suntem noi să îi oprim?”

Al patrulea stadiu va prilejui trecerea canibalismul de la sfera raţională la cea populară.

În acest scop ea va trebui susţinută de mesaje populare, „asezonate” cu personalităţi istorice, mitologice şi dacă se poate cu personalităţi media contemporane. Antropofagia va pătrunde masiv în ştiri şi talk show-uri, secvenţele canibalice devin acum curente în producţiile artistice, în filme, piese de teatru, în versurile cântecelor şi în clipurile video.La acest stadiu intervine următoarea tehnică psihologică denumită „Uită-te împrejur”, iar astfel populaţia este din nou avertizată asupra unor aspecte canibalice pe care, din ignoranţa şi conservatorism le-au respins: „Nu aţi ştiut că starul X este antropofag?”, „În anul Y, celebrul regizor Z a fost arestat pentru optiunea sa canibalică, atentând astfel grav la libertatea individului”, „Câte milioane de persoane au suferit în anul ZZ, datorită legislaţiilor represive care condamnau nejustificat opţiunile antropofage?”

Opinia publică este din nou asaltată cu imaginea emoţional – victimizată a adepţilor canibalismului, subiectul fiind acum ridicat la nivel de concept, opţiune ideologică. Pe fondul inovării şi reinventării specifice arealului cultural, antropofagia devine acum un curent trandy, şic, a descoperi persoane care au avut tangenţă cu canibalismul, îi aşază într-o poziţie nonconformistă, avangardistă, neînţeleşi de societăţile tradiţionale mult prea ermetice. Se urmăreşte bagatelizarea dimensiunii criminale, dându-le o coloratură pozitivă:

„Doar sunt oameni şi ei, ce contează ce mănâncă?”, „Cine suntem noi să îi judecăm?”, „Antropofagii sunt consecinţa unor societăţi diverse, neînţelese azi, însă opţiunea lor nu trebuie condamnată.”

Etapa a cincea va trece subiectul de la categoria populară în cea a politicii curente.

Se pun bazele reformei legislative.

Grupuri de lobby puternice susţin acest subiect, sunt publicate sondaje prin care numărul susţinătorilor canibalismului e tot mai mare, se insistă pe tema toleranţei şi a libertăţilor inalienabile ale omului, a desfiinţării tabuu-rilor şi a corectitudinii politice în ceea ce priveşte drepturile individuale. Se adoptă legi care implementează acest nou „concept”, tema este introdusă în grădiniţe şi şcoli, prezentându-le atât dimensiunea represivă a trecutului cât şi libertatea de care oamenii care îmbrăţişază această opţiune trebuie să se bucure în societate.

În acest stadiu, modelul de manipulare Overton este deplin implementat, grupul ţintă reuşind să pună pe un plan periferic valorile tradiţionale şi să accepte totodată o alterare a acestora. Modelul de manipulare „Fereastra Overton” este cel mai uşor implementabil în societăţile deschise (pare cunoscut, nu? Ne amintim cine finanţa acest tip de”societăţi” în România), cu valori tradiţionale scăzute, fără o puternică conştiinţă creştină şi implicit cu o slabă conştientizare individuală şi publică  a binelui şi a răului.

Există în spaţiul public nenumărate teme aparent inabordabile, dar care au deja aderenţi sau chiar au fost puse în discuţie şi aplicare în anumite ţări. Să amintim doar de legiferarea eutanasiei, aplicarea eutanasiei copiilor, aducerea în discuţie a temei incestului sau a coborării vârstei „legale” de debut sexual, subiectul mariajelor de diverse tipuri şi „opţiuni”, ş.a.m.d.

Referendumul pentru Familie desfăşurat în România în zilele de 6 şi 7 octombrie 2018 a fost poate o etapă a deschiderii „ferestrei Overton” asupra societăţii noastre. Sau poate a fost un simplu exerciţiu democratic iniţiat de către un ONG cu puternice valori creştine.

Un lucru este sigur – Referendumul pentru Familie ar fi trebuit să fie momentul unei asumări colective a fiinţei noastre naţional creştine în contextul atacurilor tot mai violente asupra Bisericii lui Hristos.