Părinte stareț Arsenie Gălățan, părinte Ioan Bizău, domnule primar, domnilor profesori, stimați invitați și dragi prieteni,

la dezvelirea monumentului “Fântâna lui Avram Iancu” – 12 iunie 2022

Și se făcea că prin Ardeal
Umbla, de o vreme, Iancu iar
Trecând ingândurat pe cal
Si cu pistoalele-n serpar.
Era tot tânăr si fecior
Si avea pe chip surâsul blând
Si ochii mistuiti de dor
Arzand pe fata lui de sfant.

El se oprea din cand in cand
S-asculte-n noapte, nemiscat,
Zbaterea codrilor in vant
Trecând spre cer ca un oftat.
Frunza în cale de-i cădea
In leganare si alint
De aur, toată, se facea
Si iarba toată, de argint…

Mesteceni, lumânări de foc
Ardeau in foşnet tremurat
Să-i fie drumul cu noroc
Si aerul înmiresmat.
Iar motii lui, de dor plângand
Din munti bătrâni, din verde plai
Veneau sa-l vada iar trecând
E al lor, de-a pururi, tânăr Crai.”

Creația literară modernă a dedicat poezii Craiului Apusenilor, evocându-i sacrificiul pentru binele neamului său romanesc. Așa au făcut-o în poeziile lor Ana Blandiana, Ion Alexandru, Adrian Păunescu sau Mircea Micu, a cărui poezie am citit-o mai devreme…

Asociatia Română Focul Viu a răspuns solicitării prietenului nostru sculptorul Cosmin Hiristea de a il elogia pe Avram Iancu sub forma unui monument. Ridicarea acestei fântâni, la cea mai apropiată poartă de intrare în munții Apuseni dinspre Cluj, a fost făcută nu doar întru amintirea lui Avram Iancu. Am construit împreună acest monument si ca un pariu simbolic pus cu noi însine într-o perioadă in care raportarea la personalităţile românești care au dat putere şi sens identitatii noastre pare a nu mai fi apreciată la adevărata valoare.

În acest context de veac zbuciumat, se nasc întrebări care până mai ieri erau de nerostit: Există un spirit al apartenenței? Apartenență de neam? De credință? Și dacă acesta există, trebuie el afirmat? Care mai este raţiunea unui asemenea demers?

Tăvălugul nihilist al epocii pe care o trăim are tendinta de a relativiza valorile in care au crescut străbunii nostri si de a contopi identitatile până mai ieri distincte intr-un amalgam comun, nou, depersonalizat şi lipsit de consistență.

Entităţi care până de curând erau implicate în clădirea noastră identitară par a fi azi împuţinate și obosite în susținerea acestui demers obligatoriu…

Drumețul aflat pe cale la momentul de rătăcire se întoarce la locul unde poteca îi era cunoscută și unde poate să își tragă sufletul bucuros că de acolo, din nou va reuși să o apuce pe calea cea bună.

Credem că “Fântâna lui Avram Iancu” are și semnificația unui astfel de loc.

În clipele de derută, să ne întoarcem și să ne regăsim la umbra binefăcătoare a altarelor si a bisericilor noastre, așa cum este mănăstirea Muntele Rece. În momentele de rătăcire, când nu mai știm dacă drumul pe care am plecat este cel bun, să ne întoarcem acolo unde se odihnesc strămoșii noștri care au luptat pentru țară, așa cum este și Cimitirul Eroilor Muntele Rece. Și dacă vom uita pentru moment că datorăm cuiva ceva pentru identitatea nostră românească, ridicarea Fântânii lui Avram Iancu să ne fie spre aducere aminte.

Ducerea la bun sfârșit a lucrărilor începute la ridicarea monumentului “Fântâna lui Avram Iancu”, nu s-ar fi putut face fără îndrumarea, sprijinul moral și financiar al celor care ne-au stat aproape.

Le mulțumim și pe acestă cale tuturor celor care ne-au fost alături și ne-au sprijinit in demersul nostru.